Înainte de eIDAS, fiecare stat membru al Uniunii Europene avea propria reglementare privind semnăturile electronice, creând o fragmentare juridică care frâna schimburile transfrontaliere. O semnătură electronică valabilă în Franța nu era neapărat recunoscută în Germania sau Spania.
Regulamentul (UE) nr. 910/2014, numit eIDAS (Electronic IDentification, Authentication and trust Services), a fost adoptat la 23 iulie 2014 și a intrat în aplicare la 1 iulie 2016. Fiind un regulament (și nu o directivă), se aplică direct și uniform în cele 27 de state membre, fără transpunere națională necesară.
eIDAS urmărește trei obiective principale: crearea unei piețe digitale unice în Europa prin recunoașterea reciprocă a identităților electronice, garantarea securității juridice a tranzacțiilor electronice transfrontaliere și instaurarea unui cadru de încredere pentru serviciile digitale prin intermediul prestatorilor de servicii de încredere calificați (QTSP — Qualified Trust Service Provider).