Contract individual de munca pe durata determinata – model

Prezentare

Contractul individual de munca pe durata determinata este forma de angajare prin care raportul de munca dintre angajator si salariat se stabileste pentru o perioada limitata de timp, prevazuta expres in contract. Spre deosebire de contractul pe durata nedeterminata, care reprezinta regula in dreptul roman al muncii (art. 12 alin. (1) Codul muncii, Legea nr. 53/2003, republicata), contractul pe durata determinata este o exceptie admisa doar in cazurile expres si limitativ prevazute de art. 83 Codul muncii. Cazurile in care poate fi incheiat: potrivit art. 83 Codul muncii, contractul pe durata determinata poate fi incheiat, printre altele, pentru: inlocuirea unui salariat al carui contract de munca este suspendat (concediu de maternitate, concediu medical, concediu fara plata etc.); cresterea temporara a activitatii angajatorului; desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier; in situatia in care este incheiat in temeiul unei dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca; angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta; ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului; angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul; precum si in alte cazuri prevazute expres de legi speciale sau de contractele colective de munca aplicabile. Forma scrisa: la fel ca in cazul contractului pe durata nedeterminata, contractul pe durata determinata trebuie incheiat obligatoriu in forma scrisa, anterior inceperii activitatii, si trebuie sa cuprinda mentiunea expresa a duratei pentru care se incheie, conform art. 82 alin. (1) si art. 16 Codul muncii. Durata maxima si reinnoiri: potrivit art. 84 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 36 de luni. Intre aceleasi parti se pot incheia cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata succesive, insa numai in interiorul limitei de 36 de luni, conform art. 82 alin. (4) Codul muncii, cu exceptiile prevazute de lege pentru anumite cazuri (de exemplu, inlocuirea unui salariat al carui contract de munca este suspendat, situatie in care nu se aplica limitarile privind numarul de contracte succesive, conform art. 84 alin. (2) Codul muncii). Perioada de proba: pentru contractul individual de munca pe durata determinata, perioada de proba nu poate depasi, conform art. 85 Codul muncii: 5 zile lucratoare pentru o durata a contractului mai mica de 3 luni; 15 zile lucratoare pentru o durata a contractului cuprinsa intre 3 si 6 luni; 30 de zile lucratoare pentru o durata a contractului mai mare de 6 luni; si 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a contractului mai mare de 6 luni. Egalitatea de tratament: art. 86 Codul muncii consacra principiul potrivit caruia salariatii cu contract individual de munca pe durata determinata nu vor fi tratati mai putin favorabil fata de salariatii permanenti comparabili, doar pe motivul duratei determinate a contractului, cu privire la conditiile de angajare si de munca, cu exceptia cazului in care tratamentul diferit este justificat de motive obiective. Prioritate la angajare: la incetarea celui de-al treilea contract individual de munca pe durata determinata succesiv sau la incetarea contractului pe durata determinata incheiat pentru o perioada de 12 luni, angajatorul are obligatia de a informa salariatii cu privire la posturile vacante corespunzatoare pregatirii lor profesionale si de a le acorda prioritate la angajare pe posturi permanente, conform art. 87 Codul muncii. Cand se foloseste: pentru inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu, pentru activitati sezoniere (agricultura, turism, comert de sarbatori), pentru cresteri temporare de activitate sau pentru proiecte cu durata determinata clar identificabila. Greseli frecvente: incheierea unui contract pe durata determinata in afara cazurilor prevazute de art. 83 Codul muncii (risc de reconsiderare a contractului drept unul pe durata nedeterminata), depasirea duratei maxime de 36 de luni sau a numarului de 3 contracte succesive, precum si stabilirea unei perioade de proba mai mari decat limitele reduse aplicabile acestui tip de contract.